Vraji-Magie

VRAJI

Credeti in vraji?

Descantece Vraji Magie Ritualuri de Dragoste de Bani Superstitii Blesteme Incantatii Invocari Sinzienele Dochiile

Multe dintre asa numitelor "obisnuinte" ,traditii, superstitii ,credinte se pastreaza de
dinanta lui Decebal fiul lui Scorilo, iar si mai multe dintre acestea fiind contemporane
ridicarii piramidelor din Egyptul Antic.

Unele dintre ele si-au gasit explicatia stintiifica .Despre altele
va lasam pe Dumneavostra sa le descoperitisemnificatia sau realitatea.
Vom incerca sa va prezentem citeva dintre locurile sau obiectele
benefice sau nefaste, sau cum puteti sa schimbati destinul prin
simpla atentie la detalii.



Astfel nu se pune sita de cernut sau furca de tors pe masã sau pat,
cã se bolnãveºte torcãtoarea sau cãpiazã oile.
Acelaºi lucru se respectã pentru cãciula bãrbaþilor ºi sarea oilor,
iar cojile de nucã nu se pun foc, cã se usucã nucii, ºi cele
de alune,la fel, fiindcã te dor mãselele.
De asemeneanu se pun in foc trocile de lapte pentru a nu
avea pagubã la vite.
Nu se doarme in casã nouã, cã moare cineva din ai casei.
De aceea, cand se face foc prima oarã intr-o casã nouã se cheamã "un bãrãntociu"
(cerºetor) sã doarmã acolo".
Alãturi de locuri oprite existã ºi locuri sfinte care pot transmite
anumite calitãþi magice, benefice.
Se creeazã astfel o legãturã directã intre obiectul sau fiinþa ºi
locul pe care il ocupã acel obiect sau fiinþã".
Un asemenea loc este biserica ori crucile de la rãscrucea drumului.


Dacã te aºezi pe urma unui bolnav poþi sã iei boala, dar
aceasta nu din cauza contagiunii boalei, ci prin simpla
contiguitate spaþialã.

Tot astfel, dacã vrei sã-i faci rãu unei persoane, n-ai
decit sã-i vrãjeºti urma inorcand-o cu pajiºtea in jos sau uscand-o la fum.
Alte fragmente de spaþiu sunt inãrcate de accente magice:
morile, casele pãrãsite º.a., constituind aºa-numitele
"locuri rele"sau binuite de fiinþe demonice.

Astfel ia naºtere geografia mitologicã propriu-zisã.
Existã situaþii cind hotarul satului devine loc de purificare pentru obºte.
Purificarea satului se face la vremuri de grea cumpãnã, cind mai
mulþi lociutori ai satului, sau animale suferã de aceeaºi boalã,
"cu molima, ori ciuma s-a abãtut peste sat".
Cauza molimei este pusã pe seama strigoilor de aceea cãmaºa
ciumii se mai numeºte ºi cãmaºã de strigã.
Obºtea se face vinovatã de a nu fi intervenit la timp.
Obiceiul acesta, grav, deºi nepracticat de mult, este cunoscut bine in
toate satele lãpuºene.

Astfel, "cu mure cu un strigoi veneau vremuri grele.
Dacã oamenii nu erau atenþi ºi nu dezgropau strigoile intra ciuma oi ºi vite
ºi strinile atacau gospodãriile.
De aceea-i bine sã pui porcilor, vitelor, cailor, o zgardã cu nouã
grãunþe de cinea.

Dupã ce atacau gospodãriile, puteau sã-i atace ºi pe oameni.
Atunci, intr-o searã de maþi, se stringeau ºapte vãduve sã facã
cãmaºa ciumii. In seara aceea trebuia sã toarcã din fuior, sã urzeascã,
sã þeasã, sã croiascã, sã coasã, sã o gate in aceeaºi noapte tãtã.
Apoi sã o ieie ºi sã o ducã-ntre hotare, acolo unde se intalnesc
trei hotare, la o rãscruce de drumuri ºi asta pinan cntatu
La rãscruce babele spuneau aºa:
"Sfantã Mãrie, Sfanta de tine
Noi in-astã sarã am pregãtit aceastã cãmeºã /Pentru ca ne mor animalele
Tie ti-am pregatit camesa /Si tie ti-o lasam/
Sa opresti de pasta hotarele noastre moartea’’.
Dupã ce era gata cãmeºa veneau bãrbaþii ºi aduceau patru boi negri,
luam cãmaºa ºi-o puneam in car la vedere ºi inconjurau satu ºi-apoi lãsau
cãmaºa la rãscruce de drumuri". ή unele situaþii practica magicã se face ºi
dincolo de hotarul satului. Este vorba de "o intoarcere a faptului" de la vacã.
Este un leac pentru readucerea acasã a manei laptelui ºi pedepsirea celui
care i-a furat mana. Dacã se strica laptele la vaci ºi dacã nu se vindecau dupã alte descinece,
apoi bãrbatul cãsii lua o cofã nouã pã care a plãtit cind ii s-o cerut ºi
se ducea pana; la izvoruli unde gãsea pãstrãv.
Lua pãstrãvul, ii punea in cofã ºi trebuia sã treacã peste ºapte
ape ºi sã-i schimbe la fiecare izvor apa peºtelui din cofã
. Bãrbatul nu are voie sã vorbeascã cu nime nimic.
Acasã, femeia trebuia "sã int reþinã" focul pina; se intorcea bãrbatul.
Cind ajungea acasã, bãrbatul, fãrã sã zicã nimãnui nimic,
arunca pãstrãvul de viu in foc cerand milã ºi indurare, dar
ºi pedeapsã pentru cel ce-a furat laptele vacii. Fost-o de bugãte ori
cã o perit vaca celui care o furat laptele".. Se poate vorbi numai dupã ce
a ars pãstrãvul in intregime.
Batranii satului pastratorii secretelor noastre spun ca noaptea existã totuºi un paznic bun.
Acesta este Omul Nopþii. Omul Nopþii nu se poate confunda cu Omul Negru,
personaj mitologic aparþinand mai multor culturi
cu toate cã pe alocuri descrierile fizice ale Omului Nopþii seamãnã
cu cele ale Omului Negru.





Eliade identificã pe Omul Negru cu Rudra - divinitate vedicã negativã:
"El nu are tovarãºi printre zei,nu-i iubeºte pe oameni, pe care ii terorizeazã
prin furia sa demonicã ºi il doboarã cu boli ºi calamitãþi.
Rudra poartã pãrul despletit , culoarea sa este brun inchis:
pintecul lui e negru ºi spatele roºu.





E inarmat cu arc ºi sãgeþi, e imbrãcat in piei de animale ºi bintuie
prin munþi, domeniul sãu preferat.



E asociat cu numeroase fãpturi demonice. Literatura postbelicã
accentueazã ºi mai mult caracterul malefic al zeului.
Rudra locuieºte in pãduri ºi jungle: el e numit "Domnul fiarelor sãlbatice".
Potrivit Vedelor ºi Brahmanelor Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor
demonice (ori cel puþin ambivalentã), populind spaþiile sãlbatice ºi pustii:
el simbolizeazã tot ce este haotic, periculos, imprevizibil;inspirã teamã,
dar misterioasa-i magie poate fi epãrta ºi in scopuri benefice
(el este "vraciul vracilor") .
Lãpuº Omul Nopþii e "un om cu flori pe el, mare, cu copite de cal, dar bun.
El ii ajutã pe oameni sã gãseascã drumul spre casã, le dã leacuri".
Numeroase tradiþii maramureºene descriu grãdina Fetei Pãdurii
"plinã de flori cum nu sunt pe nicãieri", grãdina in care nimeni nu are voie
sã intre ºi nici sã rupã flori. Interdicþia putea fi cãlcatã doar de cel care
, la sfatul Omului Nopþii "un om cu flori pe el, din cap pi-n picioare,
cu copite de cal ºi mare cit stejaru" - se imbrãca intr-un riu de haine
slujite la bisericã "nouã ani la r⮤", doar astfel putea sã culeagã flori
ºi chiar sã o sileascã pe Fata Pãdurii sã-i spunã "de ce leac
in bunã fiecare floare".
Timpul nopþii este timpul vrãjilor ºi al fãcãturilor.
Pentru cie mai mulþi este timpul interzis ºi periculos.
Semnul inceperii timpului interzis este rãsãritul lunii, iar al sfirsitului
este cinatul cocoºilor. "Despre "cinatul cocoºilor" se spune cã

inepe cind cocoºii aud "toaca in cer", adicã atunci cind intrã din
nou geniile bune localizate in inaltimile cerului
Conform mentalitãþii magice tot ce se intimpla pe timpul nopþii poate
avea o dublã semnificaþie.
O semnificaþie pe care am putea-o numi pozitivã, adicã in ordinea fizicã a naturii

ºi alta misticã legãturã cu lumea demonilor ºi a spiritelor.
Astfel, un sunet auzit in noapte, o miºcare a unei crengi, o umbrã
mai pronunþatã sau o luminã neobiºnuitã, vor fi interpretate
intodeauna in sens mistic , explicatia ramanind pe al 2 lea plan
Aºa cum diferite momente ale zilei au calitãþi magice precise,
tot astfel ºi zilele sãptãmnii i vor avea rosturile lor.
Astfel, nu se scoate gunoiul din casã pentru cã uluil mãnancã gãinile.
Luni nu se face piine pentru cã se aruncã focul dupã gospodinã.
Zilele sãptãmniii, deºi sunt egale oarecum ca duratã, am vãzut incit
cã sunt inegale din punct de vedere al succesului unei acþiuni.
Aceastã concepþie magicã despre un timp neomogen, discontinuu,
a stat probabil ºi la baza calendarului.
Calendarul nu este decit o insiruire de timpuri bune ºi rele in care sãrbãtorile marcheazã
momentele critice ale timpului".


Durata descantecului sau a vrãjii diferã funcþie de foarte

mulþi factori: lungimea discursului, disponibilitatea sufleteascã a descintecului,
o vrajã rea þine intotdeauna mai puþin decit una bunã; instumentul necesar, gesturile.
O acþiune magicã trebuie executatã intr-un anume tipm,dar niciodatã nu se dau
indicaþii asupra cantitãþii timpului care trebuie executatã.
Se spune de pildã, cutare vrajã trebuie sãvirsita;itã in zorii zilei sau la miezul nopþii,
fãrã sã se indice durata ritualului".
Pentru Lãpuº existã situaþii c⮤ practica magicã are o duratã precisã.
Dupã informaþiile noastre duratã precisã sau "inorsetarea" timp au
practicile de facere "a oloiului de pãm⮴", care trebuie sã se realizeze
in treiore de foc puternic sau vraja "cu liliacul" care cere nouã zile de "somn magic".
Problema timpului se leagã de cea a numãrului.
Pentru a fi eficace o acþiune magicã nu e sufucient sã fie sãvarsita intr-un anumit
tipm ºi loc, ci ea trebuie repetatã de mai multe ori.
Se repetã de trei-ºase-nouã ori , mai frecvent nouã.
Aceastã repetare demonstreazã valoarea magicã a numãrului.
Se poate vorbi, in acest sens de o anume simbolisticã a numerelor care pare a fi
aceeaºi peste tot.
Lumanrea de la botez este bunã de fiecare datã c⮤ copilul este bolnav. Se apinde puþin.

Aceeaºi lumanare este bunã in unele descantece "de tomnit vaci".



Se pune mãtura, cleºtele ºi ciurul pe leagãn cand mama pleaca,
ca sã nu se apropie duhurile rele".


Cu ciurul se aflã hoþul. Se impluntã foarfecele þigãneºti descfãcute in ciur.
O femeie þine de-o parte pe degete o ureche a foarfecei ºi o altã femeie cealaltã parte.


Se spun toate bãnuielile pãgubaºei. Una dintre femei reprezintã partea bunã.


Ea spune cã X nu-i hoþul, n-a furat, iar cealaltã reprezintã partea rea afirm⮤
cã X, Y sau Z sunt hoþii.
In momentul in care ciurul face o miºcare puternicã spre dreapta inseamnã cã s-a gãsit hoþul.
Desigur "practica cu ciurul" poate fi consideratã strãmoaºa pendului magic cu care ºi
astãzi opereazã ghicitorii occidentali ca ºi specialiºtii in parapsihologie.

Focurile.

Un alt obicei practicat atât primãvara cât ºi toamna îl constituie focurile,

care nu se fãceau la datã fixã, ele fiind integrate ciclului muncii, având

funcþie de purificare ºi fertilizare.

Copiii erau puºi sã sarã peste foc ca sã fie sãnãtoºi ºi sã nu aibã pureci.

Focurile se fãceau primãvara când se greblau grãdinile, livezile ºi curþile

sau toamna, când se strângeau resturile vegetale uscate de pe arãturi.


Joile oprite.

Existã obiceiul ca în joile de dupã Paºti ºi pânã la Duminica Mare sã nu se

lucreze la pãmânt,pentru a pãzi semãnãturile de grindinã, de trãsnet, de

secetã, de foc, precum ºi contra insectelor daunatoare si a pasarilor de prada.


Rusaliile

articol preluat de pe Istoria Dacilor


La 50 de zile dupa Pasti, poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina(diferentieri zonale), Rusaliile.

Acestea sint personaje feminine (cvasi)malefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure. Similar Ielelor*, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, "luat de Rusalii".

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii.

Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri - rosae - pe morminte; rusaliile - femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile. Acest mit - sarbatoare pagina - , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii. Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

* Iele, fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sint descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei".Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice. Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

In "Description Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale - Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele - Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca - ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si "smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi. Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut. Poporul a inventat si remedii impotriva acestor actiuni ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in sin ori la palarie - fie medical-exorciste, jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav "de Iele" (Calusarii). Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

Hramurile. Tot ca obiceiuri calendaristice de peste an trebuie privite ºi hramurile ce au loc pentru

prãznuirea patronilor bisericilor din comunã. La Fundu Moldovei hramul are loc în ziua de Sfântul Dumitru,

la Colacu, în ziua de Naºtere a Sfintei Fecioare Maria, la Botuº de Duminica Mare, la mãnãstirea Orata la

Adormirea Maicii Domnului, iar la Deluþ de Sfântul Ilie. Cadrul religios este evident depãºit, sãrbãtoarea în

sine constituind un prilej de refacere a nucleului familiei care, în unele cazuri, este rãspândit la mari distanþe

. A doua zi dupã hram se face pomenirea morþilor la cimitir la care participã întreaga comunitate. Întreaga

ceremonie dureazã timp de trei zile, având ºi caracterul unui praznic oferit celor morþi din fiecare familie,

întrucât sunt invitaþi rude, prieteni, cunoscuþi, precum ºi simpli trecãtori, ca sã se bucure de prinosul de

bucate pregãtite pentru hram. Adesea se întâlnesc grupuri de persoane venite din altã localitate, care
fiind întrebaþi unde merg, rãspund cã "ne-a chema cineva la hram."

A existat în comunã ºi o nedeie, organizatã în satul Deluþ, ce prilejuia întâlnirea ciobanilor din zonã,
constituind totodatã ºi cadrul organizãrii unui târg, prilej cu care se fãceau diferite schimburi de produse.
Al doilea rãzboi mondial a stopat aceastã manifestare, iar dupã 1989, s-a încercat revenirea acestei nedei,
însã dupã doi ani de încercãri s-a renunþat. Aceastã manifestare se desfãºura concomitent cu hramul de
Sfântul Ilie.

Sânzienele. În aceastã sãrbãtoare, bãieþii fãceau coroniþe de flori pe care le ofereau fetelor, care dupã ce umblau

cu ele un timp, le aruncau pe acoperiºul casei. Dacã aceasta rãmânea pe acoperiº, însemna cã fata

respectivã va trãi mult, iar dacã va cãdea, viaþa ei va fi mai scurtã. Tot în aceastã zi, fiind sãrbãtoarea

Sfântului Ioan de la Suceava, creºtinii fac pelerinaj la mãnãstirea Sfântul Ion de la Suceava pentru a

prãznui acest sfânt.

Niciun comentariu: