Descântec de săgetătură (Tudor Pamfile - Sărbătorile la români)

A purces N.
Pe cale, pe cărare,
Gras şi frumos,
Tare şi voios.
La mijloc de cale întâlnitu-l-a
Leul cu leoaica,
Zmeul cu zmeoaica,
Rodie Doamna cu toate fetele
Şi toate nevestele
Şi a zis să le cânt cântecul
Şi să le joc jocul,
Iar eu nici cântecul nu le-am cântat,
Nici jocul nu le-am jucat.
Ele mai tare s-au mâniat,
Carnea mi-au mâncat,
Sângele mi-au băut,
Ca pe-un fuior de cânepă m-a sfărmat,
În mijlocul drumului m-a aruncat,
Iar eu am purces cu glas mare până-n ceruri,
Cu lacrămi până-n pământ,
Nime-n lume nu m-a auzit,
Decât Maria Sfânta Maria,
Maica Domnului
Din poarta cerului
M-a auzit
Şi m-a văzut.
Cum m-a văzut,
Milă i s-a făcut,
La mine a venit.
- O, N., de ce plângi,
De ce te mişeleşti?
- Cum n-oi plânge, Maică Preacurată,
Şi cum nu m-oi mişela,
C-am purces pe cale,
Pe cărare,
Gras şi frumos,
Tare şi voios.
La mijloc de cale,
Întâlnitu-m-a le cu leoaie,
Zmeu cu zmeoaie,
Rodii Doamna cu toate fetele
Şi cu toate nevestele
Şi-a zis să le cânt cântecul
Şi să le joc jocul.
Iar eu nici cântecul nu le-am cântat,
Nici jocul nu le-am jucat.
Ele mai tare s-au mâniat,
Carnea mi-au mâncat,
Sângele mi-au băut,
Ca pe-un fuior de cânepă
M-au sfărâmat.
În mijlocul câmpului m-au aruncat,
Iar eu am purces
Cu glas mare păr' în ceriu,
Cu lacrămi păr' în pamânt,
Nime-n lume nu m-a auzit,
Decât Maria, Sfânta Maria,
Maica Domnului
Din poarta cerului
M-a auzit
Şi m-a văzut.
- O! tu leu cu leoaie,
Zmeu cu zmâoaie,
Ieşiţi de la N.,
Din sânţă,
Din cosânţă,
Din creierii capului,
Din auzul urechilor,
Rădăcina măselelor,
Din vederele ochilor,
Din sute de nodurele,
Din mii de încheieturele,
Că cu mătura v-oi mătura,
Cu săgeata v-oi însăgeta
Şi cu limba v-oi descânta.
Şi vă voi arunca în strohu mării;
Acolo vă aşteaptă
Masă-ntinsă
Cu făclii aprinse.
Să rămâie N. curat,
Luminat,
Ca aurul cel curat,
Ca argintul cel strecurat,
Ca Domnul ce l-a zidit,
Ca maică-sa ce l-a făcut.