Descantec de dragoste

Plecai in luncă
in Sfanta Duminică
pe potecă necălcată
pe rouă nescuturată
prin dragoste neadunată
poteca dac-o călcai
roua că o scuturai
si dragostile le adunai
si-n astă apă
si-n astă cană
le băgai
si cu ele toate
pe corp mă spălai ;
nu mă spălai de lutoasă
si de imoasă
si mă spălai
să fiu mai drăgăstoasă
de toată lumea aleasă.

Cine mi-o auzi graiul
să creadă că e Craiul;
cine mi-o auzi gomu
să creadă că e Domnu;
cine mi-o auzi cantatu
să creadă că e Impăratu
Sfanta zi de azi
si cu Sfantul Gheorghe
nici pe-asta n-o lăsară
altă dragoste-adunară
de mană că mă luară
si cu mine plecară
la fantana lui Adam
la paraul lui Iordan
si-n jgheab de aur mă băgară
si-mi luară
de pe fată peri de rată
din picioare copite de căprioare
de pe tălpi piei de serpi.
Mă spălară, mă curătară
dragostile toate mi le dăruiră;
nu mă spălară de lutoasă, de imoasă
si mă spălară de farmece, de vrăji,
de uraciuni, de dătături,
aruncate de la strine,
de la vecine,
de la surate,
de la cumnate,
de la potrivnicele mele toate.

Ele mi-au dat cu una,
eu le-am intors cu două;
ele mi-au dat cu două
eu le-am intors cu trei ;
ele mi-au dat cu trei,
eu le-am intors cu patru;
ele mi-au dat cu patru,
eu le-am intors cu cinci;
ele mi-au dat cu cinci,
eu le-am intors cu sase;
ele mi-au dat cu sase,
eu le-am intors cu sapte;
ele mi-au dat cu sapte,
eu le-am intors cu opt;
ele mi-au dat cu opt,
eu le-am intors cu nouă;
ele mi-au dat cu nouă,
eu le-am intors cu zece.
si de la zece nu mai trece.