Descântec de mătrice

Se ia untură râncedă, veche de mai mulţi ani, şi aceea se pune într-un vas. Apoi, cu un cuţit de şatră, închegător şi barem cu două tăişuri, la care cuţit e de lipsă să fie ceva parte făcută din aramă, ţinându-le în mâna dreaptă şi atingând continuu cu el untura cea râncedă, se zice următorul descântec:

Mă luai,
De la masa mea,
Mă dusei
De la casa mea,
De la masa mea,
Pe cale,
Pe cărare.
Când fusei la mijloc de cale,
La mijloc de cărare,
Mătricele mă-ntâmpinară,
Mătricele cu frecatul cel mare,
Mătricele cu 99 de feluri,
Mătricele de 99 de neamuri.
Pe gură mi s-o băgat,
Prin oase mi s-o-nşirat.
Io prinsei a mă cânta,
Prinsei a mă văieta.
Nime-n lume nu mă vede,
Nime-n lume nu m-aude,
Numai singur Maica Sfântă
Deasupra pământului
Din naltul cerului,
Din poarta raiului.
Maica Sfântă mă-ntrebă:
- Ce te cânţi,
Ce te vaieţi?
- Da' cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văieta?
Mă luai de la casa mea,
De la masa mea,
Pe cale,
Pe cărare.
Când fusei la mijloc de cale,
La mijloc de cărare,
Matricele mă-ntâmpinară.
Matricele cu lucru rău,
Matricele cu rândul lor
Matricele cu frecatul cel mare,
Matricele de 99 de feluri,
Matricele cu 99 de neamuri.
Pe gură mi s-o băgat,
Prin oase mi s-o-nşirat.
- Oh! fiica mea!
Nu te cânta,
Nu te văita,
Nu gândi nemică.
Nu ţi-a fi nemică
Cuţitu' de şatră
În mâna dreaptă
Luao-i,
În untură râncedă cota-ţi-oi,
La Marea Roşie duce-le-oi.
Acolo să peie,
Să respeie,
Ca spuna de mare,
Ca scopitul sub picioare,
Tu sănătoasă să rămâi.